Botezul Domnului

Botezul Domnului este cunoscut in popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mantuitorului in Iordan, de catre Sfantul Ioan Botezatorul, poarta si denumirea de “Epifania” sau “Teofania”, termeni care provin din limba greaca si inseamna “aratare”, “descoperire”. Atunci cand Ioan a acceptat sa-L boteze pe Mantuitorul, Hristos S-a descoperit lumii ca Fiu al lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Duhul Sfant S-a coborat in chip de porumbel peste El, iar Tatal a marturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Sfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens, ca Hristos “n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat”.

 

Prima mentiune despre existenta acestei sarbatori, dateaza din secolul al II lea, la Sfantul Clement Alexandrinul. La inceput, Boboteaza era praznuita in Rasarit impreuna cu Nasterea Domnului, pe data de 6 ianuarie. In Apus nu avem dovezi despre tinerea acestei sarbatori inainte de sec. al IV lea. Din secolul al IV-lea a fost adoptata si de apuseni. Tot atunci au fost despartite cele doua mari sarbatori: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului si 6 ianuarie pentru Botezul Domnului. Boboteaza a devenit cu vremea, inca din sec. al V lea, in mentalitatea populara, si Sarbatoarea celor trei magi. Apusenii sustin ca relicvele lor s-ar fi pastrat mai intai in Milan, de unde ar fi fost furate de cancelarul lui Frederic Barbarosa si duse la Colonia, unde s-ar pastra si astazi.

mai mult