Despre grijile vietii

Una din cele mai frumoase pagini ale Noului Testament este ceea ce se numeste “Predica de Munte”, adica o suita de invataturi pe care Mantuitorul Hristos le-a rostit in auzul ucenicilor Sai, dar si in acela al multimilor care venisera sa-L asculte, undeva, pe o inaltime de unde putea fi mai bine vazut si ascultat. Si pentru ca in fruntea acestor invataturi se afla Cele Noua Fericiri – pe care le cunoasteti din fiecare Liturghie -, inaltimea aceea mai poarta si numele de “Muntele Fericirilor”.

 
Prima grija mentionata aici este preocuparea excesiva a omului de a strange cat mai multi bani si de a-i pastra exclusiv pentru sine. Nu puteti sa slujiti la doi domni: lui Dumnezeu si lui Mamona, acesta din urma fiind zeul banului, al avaritiei, al egoismului, al posesiunilor materiale. Asadar, nu bogatia in sine e rea (printre prietenii Mantuitorului s’au numarat si oameni bogati), dar ea e primejdioasa prin aceea ca poate deveni un viciu. In acest caz, nu omul stapaneste banul, ci banul il stapaneste pe om, asa cum se intampla, de pilda, cu alcoolul, cu fumatul sau, mai nou, cu consumul de droguri. Dumnezeu e bogat, dar e generos. Iov era un om foarte bogat, dar I s’a asemanat lui Dumnezeu tocmai prin aceea ca era si foarte generos: din avutia lui ii ajuta pe toti nevoiasii, fapt de care s’a tinut seama cand, dupa incercarile la care fusese supus, si-a redobandit averile.

 
A doua grija este aceea pentru hrana si imbracaminte. Inainte insa de a trece la talcuire, consider necesar sa umblam din nou la cuvinte, deoarece o buna talcuire a Bibliei presupune si o traducere cat mai corecta. In cele mai multe editii romanesti ale Noului Testament se spune: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca si ce veti bea… sau cu ce va veti imbraca. Aceasta expresie e mostenita din vremea cand limba romana inca nu cunostea diferentierile si nuantele de acum. Daca am urma aceasta porunca in litera ei, ar insemna, pur si simplu, sa nu muncim, sa nu facem nimic pentru noi insine si sa asteptam ca totul sa ne vina pe de-a gata, cu atat mai mult cu cat ni se dau ca exemple pasarile cerului si crinii campului! Aceasta insa ar fi in contradictie cu numeroasele locuri din Sfanta Scriptura in care ni se spune ca omul trebuie sa lucreze, adica sa produca, atat pentru el, cat si pentru obstea din care face parte. Munca si capacitatea omului de a munci sunt un dar al lui Dumnezeu. … Stim, de asemenea, ca Dreptul Iosif era dulgher de meserie si ca muncea pentru intretinerea casei. Ucenicii lui Iisus, cei mai multi, aveau meseria de pescari si au exercitat-o nu numai inainte    mai mult