Duminica Sfintei Cruci

“Zis-a Domnul: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine isi va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va mantui. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el cand va veni intru slava Tatalui Sau, cu sfintii ingeri. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere.”  (Marcu 8, 34-38)

 

Duminica a treia din Sfantul si Marele Post al Pastilor este numita si Duminica Sfintei Cruci. Aceasta duminica a fost randuita de Biserica la mijlocul Postului Mare pentru a intari duhovniceste pe credinciosi in urcusul lor spiritual spre Inviere. Atat textul Evangheliei, cat si insusi faptul ca in aceasta duminica cinstim in mod deosebit Sfanta Cruce, ne arata intelesurile duhovnicesti ale tainei Sfintei Cruci pentru viata noastra spirituala si pentru mantuirea noastra.

 

Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca cine doreste sa vina dupa El trebuie mai intai sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze. Asadar, lepadarea de sine, purtarea sau asumarea crucii si urmarea lui Hristos sunt cele trei conditii pentru a fi crestin si a dobandi mantuirea.

 

Ce inseamna lepadarea de sine ca lucrare duhovniceasca? Insusi termenul de lepadare de sine este dificil de inteles pentru omul de astazi. In alte limbi decat romana, lepadarea de sine se traduce cu negarea de sine. Mai ales intr-o lume individualista, in care se afirma eul si se cultiva egoismul, ca lacomie dupa profit, lepadarea de sine, ca program spiritual de renuntare la egoism, inseamna ceva greu de acceptat. Totusi, Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca prima conditie a urmarii Lui, adica prima conditie pentru a fi ucenic al Sau, este lepadarea de sine. Insa lepadarea de sine nu inseamna desfiintarea sau anularea de sine, cischimbarea modului egoist de a vietui. Lepadarea de sine inseamna renuntarea la modul patimas de a trai in uitare de Dumnezeu si de semenii nostri. Mantuitorul ne arata, de fapt, ca numai atunci putem sa-I urmam Lui cand centrul vietii noastre nu mai suntem noi insine, ci El. Cand viata omului nu mai este centrata pe eul sau posesiv, trecator si limitat, ci pe legatura de iubire vesnica si infinita cu Hristos Dumnezeu-Omul, atunci viata omului devine comuniune pentru eternitate, deschidere spre imbogatire spirituala vesnica, in iubirea eterna a Preasfintei Treimi.   mai mult