Fiul a luat trup, ca omul sa se intoarca la Dumnezeu

Din iubire a creat Dumnezeu lumea si tot din iubire S-a intrupat. Iar cand a decis sa vina printre noi ca Om, a ales sa vina ca un Prunc. Ar fi putut sa ne copleseasca dintru inceput cu puterea Sa, asa cum avea sa o faca pe Muntele Tabor, dar nu, a ales sa vina smerit. Nu dorea sa-l sperie pe om, ci sa-l vindece.

 

Coboara la omul cazut in pacat pentru a-i reface chipul. Si nu coboara doar ramanand ceea ce era – Dumnezeu, ci luand si ceea ce nu era – firea omeneasca, fara a inceta sa piarda ceea ce era. Ochii omenesti au devenit ochi ai lui Dumnezeu Cuvantul, iar gura omeneasca a devenit gura lui Dumnezeu Cuvantul. Cel nevazut cu ochii trupesti, necuprins cu mintea si neatins cu mainile, Se face Om vazut cu ochii, ascultat cu urechile, inteles cu mintea si atins cu mainile.

 

A devenit Fiul omului, ca noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. A ales sa Se nasca din Fecioara Maria, ca noi sa ne nastem tainic din Duhul Sfant. Asadar, atunci cand praznuim venirea lui Dumnezeu catre oameni, praznuim si chemarea si intoarcerea noastra catre El.

 

Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos este mai presus de fire si de intelegere. “Ce sa zicem? Ce sa graim? – se intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur cu privire la acest praznic – Caci ne spaimanteaza minunea! Cel vechi de zile S-a facut prunc; Cel ce sade pe scaun inalt si preainaltat Se pune in iesle; Cel nepipait, si simplu, si nealcatuit din parti si fara de trup Se infasa de maini omenesti; Cel ce rupe legaturile pacatului Se infasura cu scutece, fiindca aceasta o voieste. Caci voieste sa faca necinstea cinste, sa imbrace neslavirea cu slava, sa arate hotarul ocararii chip de fapta buna. Pentru aceea Se imbraca cu trupul meu, ca eu sa-L incap pe Cuvantul Lui”.            mai mult