Inmultirea painilor in pustie

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvantati si dreptmaritori crestini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,

 

Deschidem dumnezeiasca Evanghelie (Matei 14, 14-22) si ne impartasim din ea, rugand pe bunul Dumnezeu sa simtim si astazi cuvantul dumnezeiesc, asemenea unei impartasanii. De aceea a si zis Mantuitorul: “Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4). Si, iata, ne impartaseste astazi si cu paine si cu al Sau cuvant:  “In vremea aceea, Iisus a vazut multimea de oameni si I s-a facut mila de ei…” – mila Lui dumnezeiasca, unica. Faca Domnul sa ne impartasim si noi dintr-o asemenea mila. Mila care cuprinde pe toti; in mila suntem cuprinsi noi, cei pacatosi – asa cum invata o rugaciune a Bisericii: “Dumnezeu pe cei drepti ii iubeste si pe cei pacatosi ii miluieste” (e o nuanta).

 

Si Iisus – ne descopera Evanghelia –, are mila, vazand multimile si tamaduieste pe bolnavi. Si iata, graindu-le cuvantul, vindecandu-le bolnavii, a trecut vremea si s-a facut seara. Atunci s-au apropiat de Dansul ucenicii si I-au zis: “Locul este pustiu si, iata, vremea e tarzie. Da drumul, deci, multimilor, sa mearga in sate sa-si cumpere de hrana”.

 

Dar hrana, intr-un loc pustiu, de unde sa fie? Doua taine parca se deschid aici, deodata: pe de o parte – taina cu adevarat dumnezeiasca – in loc pustiu Dumnezeu a scos apa din piatra, iar de data aceasta – paine va inmulti. Iar spiritual, sufleteste, te rascoleste acest gand: in loc pustiu sa dai hrana… Uneori te cuprinde aceasta neliniste, durere, simtind parca pustiul acestei lumi; si, in golul sufletesc al omului, in pustiul lui, sa dai, de la Hristos, impreuna cu El, paine; pustiului sufletesc al nostru, al fiecaruia. N-as indrazni niciodata sa vorbesc de pustiul cuiva, de nelinistea cuiva, fara sa am in vedere mai intai pustiul din sufletul meu, experienta acestui pustiu interior, pe care o facem fiecare. De aceea, una din intrebarile cele mai adanci aceasta este: cum sa hranesti pustiul din tine ca sa-l faci roditor?

 

Poate aici se potriveste acea marturie: un european, mergand prin pustiul Nubiei, in Africa si, calauzit de un localnic, undeva, in adancul pustiului, aude un geamat, ca un suspin. Si il intreaba pe localnic: ce inseamna acest geamat? I-a raspuns: noi spunem ca e suspinul pustiului, care vrea sa devina gradina.

 

Oare nu e adevarat acest lucru pentru orice pustiu sufletesc din lume? Suspinul nu e absent, nu e desfiintat. Nu poate fi desfiintat pentru ca pleaca din eternitatea lui Dumnezeu, din suflarea divina originara cu care a fost inzestrat omul; suflare divina care e din eternitatea lui Dumnezeu, nu din lumea aceasta.

 

In acest pustiu si in acest suspin se aflau atunci multimile in jurul lui Iisus. Ucenicii evoca pustiul (“locul e pustiu”); ucenicii evoca si timpul (“vremea e tarzie”). Sunt evocate deopotriva cele doua categorii existentiale – spatiul si timpul. Si in acest spatiu pustiu si timp tarziu ucenicii se intreaba ce sa faca, ce sa raspunda suspinului multimilor. “Slobozeste-i, da drumul multimii sa mearga sa-si caute paine” – spun ucenicii.

 

Mantuitorul le raspunde: “Nu trebuie sa se duca”; poate mai adanc: nu trebuie sa plece; sa nu plece nici de langa Mine, nici de langa voi. Cand cineva pleaca de langa Dumnezeu sau pleaca de langa un om al lui Dumnezeu, ce se poate petrece! Daca pleaca de langa Dumnezeu inseamna ca omul vrea sa ramana in pustiu; caci fara Dumnezeu n-ai alternativa. Nu exista alternativa la Dumnezeu. Cineva a spus: “Sau Dumnezeu sau neantul”. Daca pleaca de langa mine, cauza poate sa fie dubla: pleaca poate pentru ca eu nu-i dau paine. Dar, cum spune Mantuitorul: “Care este omul acela care, de-i va cere fiul lui paine, oare ii va da piatra?”. Poate ca, totusi, eu in loc de paine, ii dau uneori piatra. Sau pleaca de langa mine pentru ca il izgonesc prin cuvintele mele care cad asupra lui ca o ploaie de pietre. Sau sufletul lui, sarmanul, n-a ajuns inca sa se cutremure de pustiul din el, si sa doreasca fierbinte ca pustiul lui sa devina gradina…  mai mult