Volum aniversar dedicat Pr.Nicodim cu ocazia implinirii a 40 de ani in Manastirea Crasna

Volum aniversar dedicat Pr.Nicodim

cu ocazia împlinirii

a 40 de ani în Manastirea Crasna

 

Schitul cel din vechime

si Mânãstirea zilelor noastre CRASNA

 

Cele mai vechi documente ne atestã existenta unui schit de lemn, încã din anul 1745, chiar dacã unele articole pun în controversã existenta lui. Prin acele documente se poate vedea nu doar cum a luat fiintã schitul: prin intermediul lor vedem si persoana donatoare care s-a îngrijit de ridicarea schitului.

Cei care au analizat îndeaproape confuzia, sunt de pãrere cã, atunci când se face referire la Schitul „Izvoarele” în anul 1745, este vorba de fapt de biserica parohialã din comuna Izvoarele si nu de Schitul Crasna în sine.

Ziua de 6 mai 1828 face ca aceastã confuzie sã disparã, deoarece este anul când acest schit se deschide prin ctitorii Constantin Potlogea si fiul lui, Nicolae. Despre Constantin, devenit Chesarie, aflãm cã era fiu de preot si cã tatãl lui, Radu Potlogea, îi lãsase o frumoasã avere drept mostenire.

Documentele vechi îl prezintã pe Constantin ca pe unul provenit dintr-o familie elevatã, stiutor de carte, si iesind în evidentã cu scrisul sãu caligrafic pe care-l avea. Atât tatãl, cât si fiul, îsi încep viata monahalã la Mânãstirea Ghighiu, staret fiind un anume Arsenie, cel cãruia Chesarie avea sã îi împãrtãseascã
dorinta sa interioarã de a construi un schit la poalele muntelui Ursoaia.

Ceea ce ajunge a împlini Chesarie vedem cã este o dorintã mult mai veche, o serie de frãmântãri de a construi un schit existau deja, însã ele ajung a fi împlinite în persoana monahului
de mai sus. Despre fiul lui, Nicolae, stim cã a fost cãsãtorit pentru scurt timp însã, murindu-i sotia, se cãlugãreste la Schitul Crasna, alãturi de tatãl lui.

Stabilirea celor doi în Schitul de la poalele muntelui Ursoaia, aducea dupa sine bunurile si toate mosiile ce aveau sã intre de acum în apartenenta Schitului.

La doar un an si jumãtate de la începerea lucrãrilor, de ziua Sfântului Ierarh Nicolae, în anul 1829, Episcopul Chesarie al Buzãului avea sã sfinteascã biserica Schitului. Pictura a fost executatã de cãtre Costache Eliadie în anul 1834, în timpul stãretiei condusã de Ieromonahul Teofan.

Între anii 1828 si 1863 are loc înflorirea vietii monahale în Schitul Crasna, urmând ca dupã secularizarea averilor mãnãstiresti sã se producã o decadentã a vietii monahale aici.

În perioada de înflorire, numãrul monahilor a ajuns pânã la 50, lucru care a rezistat doar pânã cãtre anul 1864. În anul 1884, numãrul scade pânã la 18 monahi, urmând ca mai apoi, în anul 1908 sã coboare pâna la 10 monahi. În anul 1903, în urma scãderii numãrului monahilor, dar si datoritã greutãtilor materiale la care a fost supus Schitul Crasna, acesta intrã sub jurisdictia Mânãstirii Cheia, devenind metoc al acesteia. Prin mãrturia documentelor vedem cã înainte de rãzboi aici erau doar doi – trei vietuitori.

Prin purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Iustinian se fac lucrãri de restaurare a picturii, urmând ca în anul 1956 Episcopul vicar patriarhal Teoctist, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, sã resfinteascã biserica Schitului.

Tot prin grija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Iustinian, în anul 1967 aveau sã ajungã la Schitul cel uitat, Ieromonahii Ghedeon si Nicodim.

Încã de la venirea lor pe aceste meleaguri prahovene, dorinta si grija lor pãrinteascã a fost aceea de a readuce Schitul Crasna la starea cea dintâi, de la întemeierea lui.

Tinând cont cã perioada nu era deloc prielnicã, totusi, prin ascultarea încredintatã lor, cei doi pornesc la lucrarea cea bunã în via Domnului.

A urmat o serie nouã de lucrãri si constructii care s-au prelungit pânã în zilele noastre, însã care au dat si dau în continuare o frumusete locasului prin finalizarea lor.

În urma chemãrii la Domnul a Protosinghelului Ghedeon, staret al Schitului Crasna ajunge Ieromonahul Galaction, cel ce va lucra alãturi de Pãrintele Nicodim pânã în anul 1996, moment în care este chemat de Dumnezeu la înalta slujire de arhiereu, în nou înfiintata Episcopie a Alexandriei si Teleormanului.

Putem spune ca aceastã clipã de despãrtire aduce lacrimi în ochii pãrintilor si fratilor din Schitul Crasna, însã aduce bucurie tot pentru aceastã obste în momentul instalãrii noului staret, Ieromonahul Sebastian. Instalarea noului staret avea sã rãspundã atât nevoilor spirituale care erau cerute schitului de cãtre cei care-l vizitau, însã avea sã pecetluiascã cu mult mai multã acrivie în inima pãrintilor si fratilor, cântarea psalticã, prin talantul încredintat sfintiei sale de cãtre Dumnezeu.

În toamna anului 1999, Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Teoctist încredinteazã ascultarea de staret Pãrintelui Ieromonah Nicodim Dimulescu. Ascultarea la care a fost chemat Pãrintele Nicodim, nu fãcea decât sã punã în luminã activitatea sfintiei sale, încã dintru începuturi.

Aceastã activitate a Pãrintelui Staret Nicodim m-a determinat personal sã pornesc la alcãtuirea acestui volum omagial, acum când se împlinesc 40 de ani de la venirea Sfintiei Sale la Crasna.

Ca drept mãrturie, cele ce urmeazã în paginile de fatã aratã importanþa Pãrintelui Nicodim, atât în Mânãstirea Crasna cât si în slujirea Bisericii si a aproapelui.

 

Ieromonah Nectarie Petre

 

Aici puteti gasi cartea în intregime în format PDF :

Cartea Parintele Nicodim.pdf

Aici puteti gasi pozele de la sfârsitul cartii în format PDF :

Pozele de la Sfârsit.pdf

 

NOTA: Pentru a salva pe calculatorul dumneavoastra, dati click dreapta pe link si apoi alegeti "Save Target As …" sau "Save Link As …"