Despatimirea de la etica la fiintialitate-IeromonahTeofan Mada

Despătimirea de la etică la fiinţialitate

 

IeromonahTeofan Mada

 

 
 
Scopul Evangheliei şi al învăţăturii morale a Sfinţilor Părinţi nu este progresul omului la un anumit nivel social şi psihologic, ci îndumnezeirea lui ca ipostas care poartă în sine icoana slavei necreate a Creatorului său. Acest scop se realizează prin deschiderea moralei spre viaţa duhovnicească în condiţiile ontologice ale noii creaţii, prin Iisus Hristos. Atâta timp cât omul rămâne la nivel psihologic şi raţionalist, se află într-o scindare interioară şi în confuzie, departe de şinele său şi de vocaţia cerească. Atunci când însă se transfigurează prin harul necreat al Fiinţei dumnezeieşti, el atinge nivelul ontologic al relaţiei şi comuniunii cu Dumnezeu şi descoperă unitatea exis-tenţei sale ipostatice în miezul Liturghiei cosmice. Ceea ce Dumnezeu îi oferă de la început, ca dar şi chemare, omul cultivă în viaţa eclezială, Biserica fiind locul mântuirii de patimi şi al progresu¬lui spiritual nesfârşit. Biserica îi împăr¬tăşeşte omului darurile fiinţiale ale mân¬tuirii şi ale îndumnezeirii. De aceea, definirea ei de către Sfântul Grigore Palama drept „comuniune a îndumnezeirii" arată temeiul ei ontologic (şi nu etic), precum şi perspectiva ei eshatologică adevărată.