Binecuvantarea Sfantului Nectarie

 

Binecuvântarea Sfântului Nectarie

 

Binecuvântarea Sfântului Nectarie În zilele noastre puţini dintre oamenii care sunt ajutaţi de sfinţi au bunăvoinţa de a scrie sau de a le povesti altora ce li s-a întâmplat. Eu am încercat, şi prin vorbe dar şi prin scris, să îi îndemn pe cei care au primit ajutor minunat să împărtăşească această bucurie şi altora. Am avut vie în minte minunea făcută de Sfântul Nectarie din Eghina care a mustrat o femeie pe care o vindecase de cancer pentru că aceasta nu tipărise povestirea minunii. Şi, ca să nu fiu făţarnic şi să nu păstrez eu însumi tăcerea asupra ajutorului primit de la Sfântul Nectarie, voi povesti un vis. 

Ştiu, nu e bine să credem în vise, pot fi de la fire sau de la diavol…

În noaptea de dinainte de Duminica Tomei, în anul 2006, am visat că eram într-o biserică. Acolo am văzut că se găsea paşte – semn că nu trecuseră multe zile de la Praznicul Învierii. Într-o raclă, se aflau moaştele Sfântului Nectarie, întregi. În spatele raclei, între raclă şi icoana mare a sfântului, duhovnicul meu se ruga în genunchi, cu capul atins de raclă. Uitându-mă la sfintele moaşte, mi s-a părut că sfântul începe să îşi mişte ochii şi gura. Şi am spus, calm:

– Părinte, vorbeşte.

Părintele nu avea cum să îi vadă faţa. Eu m-am pus în genunchi, şi l-am rugat pe sfânt să mă binecuvânteze. Sfântul, cu o cruce mare de fier, grea, a început să îmi facă cruce pe cap. Şi îmi repeta: “Să fii binecuvântat”. Sau “Te binecuvântez”, nu mai ştiu exact…

Când m-am trezit, m-am gândit că visul e de la fire sau de la diavol, pentru că nu sunt vrednic să mi se arate Sfântul Nectarie.

Seara, l-am sunat pe părintele meu duhovnic, şi i-am spus:

– Părinte, să nu râdeţi de mine. Am visat ceva ciudat…

Şi i-am povestit visul. După care l-am întrebat:

– A fost de la fire, de la diavol sau de la Dumnezeu?

– Cum să fie de la diavol, când eu m-am rugat astăzi pentru tine la moaştele Sfântului Nectarie?

– Aţi fost la Mănăstirea Radu Vodă?, l-am întrebat, gândindu-mă că slujise la mănăstirea din Bucureşti unde se află o părticică din moaştele Sfântului Nectarie, şi unde s-au făcut multe minuni.

– Nu, am fost chiar în Eghina…

Am rămas fără cuvinte. Când sunasem pe mobil, nu ştiam că părintele e în Grecia, şi că are activat serviciul de roaming…

După ce am predicat la Mănăstirea Caşiel, duminica următoare l-am întrebat pe părintele Serafim acelaşi lucru, de unde a fost visul.

– De ce mă întrebi dacă a fost de la diavol? A fost o binecuvântare de la Sfântul Nectarie. Sfântul te-a binecuvântat pentru rugăciunile tale şi pentru cele ale duhovnicului tău.

Cred că, deşi sunt păcătos, sfântul m-a binecuvântat pentru că am vorbit despre minunile sale. Am scris chiar un articol, Între osânda tăcerii şi binecuvântarea mărturisirii, în volumul “Noi minuni ale Sfântului Nectarie”, tocmai despre faptul că nu avem voie să trecem sub tăcere ajutorul pe care îl primim de la sfinţi…

Cred că sfinţii îi binecuvinteaza, tainic, pe toţi cei care dau mărturie despre sfinţenia lor. Ar fi bine ca toţi cei ajutaţi să fie mărturisitori… Am auzit multe minuni, dar cei care s-au învrednicit de ele s-au sfiit să le aştearnă în scris. Frumos zice troparul Sfântului Nectarie:

Slavă lui Hristos, Celui ce te-a slavit! Slavă celui ce minunat te-a arătat! Slavă celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Trimis de Danion Vasile

(acesta marturie a fost recuperata de pe situl http://www.misiune-ortodoxa.ro)