Minunea Georgianei

Minunea vietii mele!

 

Nascuta cu o malformatie a ficatului, a fost foarte greu a-mi petrece copilaria pe paturile spitalelor. Avand o boala foarte rara (3 cazuri in Romania), Bunul Dumnezeu a randuit prin cei alesi de catre El, sa ajung la o clinica din Paris in anul 1998. Am suferit atunci o interventie chirurgicala la ficat. Operatia a durat 11 ore si a fost un succes.

A urmat o perioda linistita, fara griji, fara medicamente, intr-un cuvant eram « sanatoasa ». Dar dupa 4 ani, la un control la aceasi clinica din Paris s-au depistat tot pe ficat cativa noduli.

Dupa multe analize s-a ajuns la o concluzie dura: transplantul  de ficat, singura sansa pentru supravietuire. Am considerat si voi considera toata viata mea ca Sfantul Nectarie Taumaturgul  a fost randuit de Dumnezeu pentru tamaduirea mea.

In cele de mai jos voi incerca sa relatez emotiile prin care am trecut pana cand minunea s-a intamplat. Mai intai trebuie sa va spun ca la scurt timp dupa operatia de la Paris, cand totul era bine, parintii mei au plecat la munca in Belgia.

Dupa o scurta perioda m-au luat pe mine si pe fratele meu, deci cand am primit cumplita veste eu locuiam cu familia la Bruxelles. Medicii de la Paris au transferat dosarul meu la cea mai buna clinica din Bruxelles (Saint Luc).

A inceput o noua lupta, lupta pentru « viata ».

Dupa alte investigatii la Bruxelles s-a ajuns la aceeasi concluzie si deci m-au trecut pe lista de asteptare pentru un donator. Mi sa spus ca trebuie sa astept intre 3-9 luni. Lunar trebuia sa fac analize si sa astept. Dar in aceea perioada erau din ce in ce mai putini donatori.

Au trecut 2 ani si nici un raspuns. Aceasta asteptare cu cat se prelungea, putea sa transforme situatia intr-o tragedie, nodulii se puteau transforma si devenii cancerigeni si intr-o perioda scurta, moartea sa intervina.

Acum trebuie sa povestesc cum Bunul Dumnezeu a lucrat tamaduirea mea.

Mai intai a gasit in Franta omul care s-a oferit sa-mi plateasca operatia de la Paris, o persoana care nu ma cunoaste si nu o cunosc; celalalt pas a fost plecarea parintilor mei la Bruxelles, oras in care se afla o clinica foarte reusita in transplaturi de ficat. Al treilea pas s-a intamplat intr-o duminica la biserica ortodoxa romana din Bruxelles. In aceea Duminica participa la slujba si IPS Iosif,  Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale. Mama mea a tinut neaparat sa discute cu IPS Iosif si sa-i explice situatia. Sfintia Sa ne-a imbarbatat si ne-a promis ca se va ruga pentru noi. Inaltpreasfintitul a fost insotit in aceea duminica si de parintele N.

Dupa plecarea noastra din biserica Parintele N auzind de suferinta mea, a lasat unui enorias din biserica pentru mine o carte cu viata si minunile Sfantului Nectarie din Eghina. Pana atunci, nici eu si nici familia mea nu auzisem de Sfantul Nectarie.

Dupa o scurta perioda Parintele N mi-a trimis o icoana cu Sfantul Nectarie si mir printr-o  persoana care nu o cunosteam. Am inceput sa ne rugam la acest Sfant necunoscut de noi pana atunci.

Acest eveniment din biserica de la Bruxelles se petrecea cand eu ma aflam pe lista de asteptare de transplant. Asteptarea unui donator compatibil continua cu stres si framantari.

Problema era din ce in ce mai complicata pentru ca dupa implinirea varstei de 16 ani nu puteam sa mai raman pe lista copiilor si trebuia sa schimb lista cu cea a adultilor.

Asteptasem aproape 2 ani pe lista copiilor pana ajunsesem pe prima pozitie si se apropia aniversarea mea de 16 ani (25 noiembrie) si trebuia sa fiu transferata  pe cealalta lista in ordinea inscrierii.

Era sfarsitul lunii octombrie 2004. Intr-o luni am mers la control si ca de obicei mi s-a spus ca nu sunt donatori  si ca din pacate in curand vor fi nevoiti sa schimbe lista pentru ca implineam 16 ani si ca asta era legea. Am plecat de la spital fara nici o speranta.

In aceea perioada de asteptare si de incercare am mai vorbit de cateva ori la telefon cu Parintele N la Paris, unde dansul isi facea studiile. Bunul Dumnezeu este singura noastra speranta, fiindca in cele mai grele momente, El trimite pe Sfintii Sai si nu ne lasa.

Duminica 31 Octombrie 2004 seara la ora 22h00, am primit telefon de la spital ca au un donator pentru mine si in plus este de aceeasi varsta. MINUNE ADEVARATA SI MINUNE MARE.

Am ajuns imediat la spital si in aceea noapte mi s-au facut toate analizele si am fost perfect compatibila cu acel donator.

Luni 1 noiembrie 2004, ora 7h00 am intrat in operatie care a durat 8 ore si a fost o reusita.

Asa a randuit Sfantul Nectarie ca totul sa fie bine si pe 9 noiembrie, ziua Sfantului Nectarie am fost externata. Ce minune!, la 9 zile dupa transplant eram bine si plecam acasa.

Aceasta minune a fost o performanta si pentru aceasta mare clinica renumita din Bruxelles si iarasi spun MARE MINUNE, ca dupa transplant s-au facut analize pe fostul meu ficat si unul dintre noduli incepuse sa se transforme si sa devina cancerigen.

Deci in viziunea medicilor mai aveam de trait cateva luni. Dar nu medicii decid ci Bunul Dumnezeu prin Sfantii Sai, lucra in chip minunat tamaduirea mea.

Incepand din acel an si pana la sfarsitul vietii mele, ziua praznuirii Sfantului Nectarie este ziua « vindecarii mele ».

Atat Sfantul Nectarie cat si toti Sfintii sunt ocrotitori ai vietii noastre, trimisi de Dumnezeu. El, Domnul Cel indelung Milostiv este singurul capabil sa produca aceste vindecari minunate.

            Prin cele de mai sus randuri am incercat sa astern in scris spre Slava lui Dumnezeu, cele legate de minunea vindecarii mele.